Vai al contenuto

Progressive rock

De Vichipedie, la enciclopedie libare dute in marilenghe.
I Genesis in concert tal 1982

Il progressive rock (par furlan”rock progressîf, in mût scurtât dome prog o prog rock) al è un gjenar de musiche rock nassût in  Ingletiere tal finâl dal deceni dal 1960 e disvuluptât soretut tai agns 1970.

L'obietîf de clâf di cheste rinfresche al era chel di rindi plui biei e slargjâ i cunfins de musiche rock, bandonant i schemis sclâfs de cjançon pop "standard" (basâde dret sul rictis 4/4 e sul mût "stofe-ritornel") par unîle cun lis formis de musiche classiche, dal jazz e de musiche folk. I grups di chest gjenar a volevan fâ deventâ la musiche rock un imprest di art plui complès, dret e cultivât.

Carateristichis de musiche

[cambie | modifiche il codiç]

Sot dal profîl musicâl e de diciture armoniche, il rock progressîf al si cognôs par chestis carateristichis:

  • Struturis complessis (Suites): Lis cjançons a son par solìt cetant lungis (che a van dai 10 fin ai 30 minûts o ancje di plui), dividûdis in diviers moviments (tant che i tescj de musiche classiche). Chesti complès a son clamâts suites.
  • Temps e ritmichis che no son ordenaris: Al contrari dal rock “standard”, il prog al dopre ritmichis inusuâls (par esempli 5/4, 7/8, 9/8) che a cambian velocitât e ritmi drenti de stesse cjançon, creant une grande complicazion pe batarie e pal bas.
  • Istruments gnûfs e virtuosistis: I musiciscj dal progressive a jerin par solît studiâts (cetants a vevan fat la scuele de ghitare classiche o di altri storic istrument). A vegnin doprâts istrumens gnûfs par chel timp tant che il sintetizadôr Mellotron (che al imitave il sun des violins), l'organ Hammond, il flaut traviers, ma ancje la ghitare a dodiç cuardis e sintetizadôrs eletrichis.
  • Tescj aculturâts e concets (Concept Album): I tescj a clamin la filosofie, la mitologjie, la leteradure fantasy o la fantascience. Cetant dai discs a son concept album, o sei oparis completis dulà che dutis las cjançons a contin une sole grande storie o un sôl pinsîr.

Storie e evoluzion

[cambie | modifiche il codiç]

I pionîrs (Fin agns '60)

[cambie | modifiche il codiç]

Il prin pâs al è stât dât da grups dal rock psichedelic che a volevan sperimentâ gnovis formis, tant che i The Beatles (cun l'album Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band tal 1967) e i The Moody Blues. Ma il disc de clâf che al fâs nassi in mût uficiâl il gjenar al è In the Court of the Crimson King dal 1969 de bande dai King Crimson di Robert Fripp, un capolavôr di atmosfere intense, scure e virtuosistiche.

L'etât d'aur (Agns '70)

[cambie | modifiche il codiç]
Le clape dai Yes

In chest deceni il rock progressîf al devente un fenomeno grande dominance mondiâl. Lis clapis musicâls plui cognossudis son  stadis:

  • Pink Floyd: Che a àn unît il prog cun la psichedelie e l'ûs svelt des gnovis tecnologjiis acustichis (cun discs storics tant che The Dark Side of the Moon dal 1973).
Robert Fripp , ghitarist e fondatôr dai King Crimson
  • Genesis (cun Peter Gabriel e Steve Hackett): Caraterizâts par un prog romântic, leât a las flabis inglesis e cun spetacui di une straordinarie teatralitât , leadis a une esecuzion musicâl cence difiets.
  • Yes: Cognossûs par le abilitât tecniche straordinarie di ducj i siei membris (tant che Steve Howe a la ghitare e Rick Wakeman a las clavis) e par las melodiis gnovis e sveltis.
  • Jethro Tull: Clape inglês che unîs rock, musiche celtiche e folk , caraterizade dal flaut traviers di Ian Anderson.
  • Emerson, Lake & Palmer (ELP): Le clape che al à il sô ponts fuarts ltal ûs des tastieris eletrichis e de claviere, messedant la musiche di Bach e Mussorgsky cul rock agressîf.
  • Van der Graaf Generator: clape inglês une vore aprezade de critiche , cun une buine notorietât, che proponeve un stîl musicâl cun arangjaments essenzîals e complès cun atmosferis scuris e tescj dongje dal psicodrame.

La scene di Canterbury

[cambie | modifiche il codiç]

Cjale ancje la vôs di aprofondiment: Sene di Canterbury

Gilli Smyth e Daevid Allen in concert al Hyde Park il 29 zuin dal 1974

Un devent incalcolabil e di grandece d'aur te storie dal progressive rock al è stât la cussidite sene di Canterbury (nassûte inte omònime citât dal Kent, tal sud de Ingletiere, a la fin dai agns Sessante). Chest stîl al si diferenziâve dal prog plui romantic e sinfonic par vie di un dret miscliç di jazz rock, avant-garde, ritmichis bagnâdis de psichedelie e un particolâr umorisim sfolvât e nonsense.

I parons de scene a son stâts i Soft Machine (dal baterist e cjantant Robert Wyatt e dal ghitarist Kevin Ayers), i Caravan (cognosûts par lôr capolavôr In the Land of Grey and Pink tal 1971) e i storics Gong (dal visionari Daevid Allen). La scene di Canterbury e à dât une grande  impuartance a la sperimentazion eletroniche e a la fusion.

Il Prog talian

[cambie | modifiche il codiç]
La PFM in concert

L'Italie e je stâde, daspò de Gran Bretagne, la tère plui svelte a capî lis potenzialitâts dal  rock progressîf. Tai agns '70 e je nassûte une rêt di grancj grups talians che a àn creât oparis  cetant bielis e stimâdis ancje tal forest, tant che:

  • Premiata Forneria Marconi (PFM): Il grup talian plui famôs tal mont, che al à unît il rock  cun la melodie  de tradizion mediterane.
  • Banco del Mutuo Soccorso: Caraterizât da la claviere  di Gianni Nocenzi e de grande, liriche e vôs ecezionâl di Francesco Di Giacomo.
  • Le Orme:Clape musicâl venite che a vût une buine notorietât e difusion a nivel radiofonic. Famôs soretut cul disc Felona e Sorona.
  • Goblin: Diventâts un simbul cult soretut par las sôs musichis scritis par la colone sonore dal film thriller Profondo Rosso di Dario Argento (1975).

Crisi, Rinassiment e Neo-Prog

[cambie | modifiche il codiç]

Cun l'inizi dal deceni 1980 e cun le rivade  de svolte ruspie e violente dal punk rock, la musiche progressive e va in crisi: i grancj grups a simplifichin il sun cjapant la strade  viers il pop o a si disfin. Però, a partî dai agns '90 al nas il Neo-Prog (cun grups tant che i Marillion o i Porcupine Tree di Steven Wilson) e la nassite de fusion cul heavy metal, il Progressive Metal (cun i Dream Theater e i Tool).

Vôs correladis

[cambie | modifiche il codiç]

Bibliografie

[cambie | modifiche il codiç]
  • Covach, John, Understanding Progressive Rock, Oxford University Press, 1997.
  • Macan, Edward, Rocking the Classics: English Progressive Rock and the Counterculture, Oxford University Press, 1997.