King Crimson

I King Crimson a son un grup rock britanic, nassût a Londre tal 1968 par inizi dal ghitarist Robert Fripp e dal baterist Michael Giles.
Considerâts in mût unanim i veri e propris fondadôrs e i parons dal rock progressîf (o prog rock), a àn rivoluzionât la musiche de fin dai agns Sessante sfracant i schemis de cjançon pop e proponint une musiche basade su une miscliçance di rock, jazz, musiche classiche e psichedelie. La band e je cognossude par un incalcolabîl numar di cambiaments di formazion dilunc de sô storie, dulà che il ghitarist e compositôr Robert Fripp al è stât par simpri il sôl component fîs e costant pont di riferiment.
Storie
[cambie | modifiche il codiç]L'esplosion e il "Tribunâl dal Re" (1968-1969)
[cambie | modifiche il codiç]La prime formazion dai King Crimson e jere componude di Robert Fripp, Michael Giles, Ian McDonald (polistrumentist), Greg Lake (vôs e bas, che plui tart al formarà i Emerson, Lake & Palmer) e Peter Sinfield (parolîr e curadôr des lûs).

Tal otobar dal 1969 al jess il lôr debut monumentâl, In the Court of the Crimson King, un dai discs plui impurtants e influents de storie dal rock. Caraterizât de biele e spaventose copertine cul "Om Schizofrenic", l'album al sbaraje lis classifichis cul violent e dret hard rock de cjançon 21st Century Schizoid Man e la mistiche suite The Court of the Crimson King, dulà che l'ûs dal sintetizadôr Mellotron al devente il simbul in assolût de band.
I agns '70: Sperimentazion e potence (1970-1974)
[cambie | modifiche il codiç]
Daspò dal prin disc, la band si disfe par solit par vie de partince di McDonald e Giles. Fripp al ten in vîf il nom cuntune serie di cambiaments, publicant discs cetant biei tant che In the Wake of Poseidon (1970), Lizard (1970) e Islands (1971).
La svolte definitive e ruzine e rive tal 1973. Fripp al sielç une formazion ecezionâl cun John Wetton (vôs e bas), Bill Bruford (batarie, ex Yes), David Cross (violin) e Jamie Muir (percussions). Cheste clape e à svoltât viers un sun plui pesant, improvvisât e di drita roture, publicant i capolavôrs:
Larks' Tongues in Aspic (1973), dulà che il violin si mesede cun chitaris distuartis in mût academic. Starless and Bible Black (1974). Red (1974), un disc scûr, ruzin e potent, considerât un dai fondaments ancje pal grunge e il metal deventât culì.
Daspò de publicazion di Red, Fripp decît di sferzâ la sô fin: "La band e à finît la sô grande diciture" e i King Crimson si disfin.
L'ere de New Wave e il Gamelan (1981-1984)
[cambie | modifiche il codiç]Tal 1981, Fripp al decît di tornâ sù cun le clape. Par fâlu, al clame indaûr Bill Bruford ae batarie e al zonte doi musiciscj merecans de grandece incalcolabile: il ghitarist e cjantant Adrian Belew (zâ cun David Bowie e Frank Zappa) e il bassist e inventôr dal Chapman Stick Tony Levin.
Chest gnûf stîl, influençât de New Wave e dai ritmis de musiche minimaliste, al è basât suntun dret e continuatîf incrosâ di ghitariis (un mût che al imite i ritmis dal gamelan balinês). I trê discs di chest periodi: Discipline (1981), Beat (1982) e Three of a Perfect Pair (1984), a àn svoltât la musiche modernie in mût dret.
Il "Dopli Trio" e lis bestiis a trê batariis (1994-2021)
[cambie | modifiche il codiç]Daspò di un altri grant silenzi, la band e torne tal 1994, sferzand un sun plui pesant e industriâl. Cul disc THRAK (1995), i Crimson a inventan il formât dal "Double Trio" (doi ghitariscj, doi bassiscj e doi bateriscj che a sunavin in mût sfalsât).
In tai agns modernis, daspò de publicazion dal disc The Power to Believe (2003), Fripp al à tirât sù une clape caraterizâde de diciture de "bestie a siet o vot cjâfs": une formazion monumentâl cun trê bateriscj in prime rie in scene, che a àn dât dret un spetacol di pura potence in turnê fin tal 2021, an de fin definitive des oparis dal grup.
Carateristichis musicâlis
[cambie | modifiche il codiç]Il sun dai King Crimson al è une continuous evoluzion, caraterizât di:
- L'ûs dal Mellotron: Un storic strument a tastiere che al doprave bande regjistrâde par fâ sunâ flauts e violins in mût dret scûr.
- La distorsion e i "Frippertronics": Svilupâts di Robert Fripp, un sisteme di loops di nastri par creâ sbeletâts e tasis di risonancis infinitis.
- Tescj artistics: In principi par dret curâts di Peter Sinfield (leâts a las flabis, al fantasy e a la filosofie) e plui tart di Richard Palmer-James e Adrian Belew.
Discografie essenziâl
[cambie | modifiche il codiç]- In the Court of the Crimson King (1969)
- In the Wake of Poseidon (1970)
- Lizard (1970)
- Islands (1971)
- Larks' Tongues in Aspic (1973)
- Starless and Bible Black (1974)
- Red (1974)
- Discipline (1981)
- Beat (1982)
- Three of a Perfect Pair (1984)
- THRAK (1995)
- The ConstruKction of Light (2000)
- The Power to Believe (2003)
Vôs correladis
[cambie | modifiche il codiç]Bibliografie
[cambie | modifiche il codiç]- Smith, Sid, In the Court of King Crimson: An Observation over 50 Years, Declan Merwood, 2019.
- Fripp, Robert, The DGM Diaries, Discipline Global Mobile, 2020.