Vai al contenuto

King Crimson

De Vichipedie, la enciclopedie libare dute in marilenghe.
I King Crimson tal Dour Festival 2003

I King Crimson a son un grup rock britanic, nassût a Londre tal 1968 par inizi dal ghitarist Robert Fripp e dal baterist Michael Giles.

Considerâts in mût unanim i veri e propris fondadôrs e i parons dal rock progressîf (o prog rock), a àn rivoluzionât la musiche de fin dai agns Sessante sfracant i schemis de cjançon pop e proponint une musiche  basade  su une miscliçance di rock, jazz, musiche classiche e psichedelie. La band e je cognossude par un incalcolabîl numar di cambiaments di formazion dilunc de sô storie, dulà che il ghitarist e compositôr Robert Fripp al è stât par simpri il sôl component fîs e costant pont di riferiment.

L'esplosion e il "Tribunâl dal Re" (1968-1969)

[cambie | modifiche il codiç]

La prime formazion dai King Crimson e jere componude di Robert Fripp, Michael Giles, Ian McDonald (polistrumentist), Greg Lake (vôs e bas, che plui tart al formarà i Emerson, Lake & Palmer) e Peter Sinfield (parolîr e curadôr des  lûs).

Greg Lake in concert tal 2005

Tal otobar dal 1969 al jess il lôr debut monumentâl, In the Court of the Crimson King, un dai discs plui impurtants e influents de storie dal rock. Caraterizât de biele e spaventose copertine cul "Om Schizofrenic", l'album al sbaraje lis classifichis cul violent e dret hard rock de cjançon 21st Century Schizoid Man e la mistiche suite The Court of the Crimson King, dulà che l'ûs dal sintetizadôr Mellotron al devente il simbul in assolût de band.

I agns '70: Sperimentazion e potence (1970-1974)

[cambie | modifiche il codiç]
Robert Fripp tal 1974

Daspò dal prin disc, la band si disfe par solit par vie de partince di McDonald e Giles. Fripp al ten in vîf il nom cuntune serie di cambiaments, publicant discs cetant biei tant che In the Wake of Poseidon (1970), Lizard (1970) e Islands (1971).

La svolte definitive e ruzine e rive tal 1973. Fripp al sielç une formazion ecezionâl cun John Wetton (vôs e bas), Bill Bruford (batarie, ex Yes), David Cross (violin) e Jamie Muir (percussions). Cheste clape e à svoltât viers un sun plui pesant, improvvisât e di drita roture, publicant i capolavôrs:

Larks' Tongues in Aspic (1973), dulà che il violin si mesede cun chitaris distuartis in mût academic. Starless and Bible Black (1974). Red (1974), un disc scûr, ruzin e potent, considerât un dai fondaments ancje pal grunge e il metal deventât culì.

Daspò de publicazion di Red, Fripp decît di sferzâ la sô fin: "La band e à finît la sô grande diciture" e i King Crimson si disfin.

L'ere de New Wave e il Gamelan (1981-1984)

[cambie | modifiche il codiç]

Tal 1981, Fripp al decît di tornâ sù cun le clape. Par fâlu, al clame indaûr Bill Bruford ae batarie e al zonte doi musiciscj merecans de grandece incalcolabile: il ghitarist e cjantant Adrian Belew (zâ cun David Bowie e Frank Zappa) e il bassist e inventôr dal Chapman Stick Tony Levin.

Chest gnûf stîl, influençât de New Wave e dai ritmis de musiche minimaliste, al è basât suntun dret e continuatîf incrosâ di ghitariis (un mût che al imite i ritmis dal gamelan balinês). I trê discs di chest periodi: Discipline (1981), Beat (1982) e Three of a Perfect Pair (1984), a àn svoltât la musiche modernie in mût dret.

Il "Dopli Trio" e lis bestiis a trê batariis (1994-2021)

[cambie | modifiche il codiç]

Daspò di un altri grant silenzi, la band e torne tal 1994, sferzand un sun plui pesant e industriâl. Cul disc THRAK (1995), i Crimson a inventan il formât dal "Double Trio" (doi ghitariscj, doi bassiscj e doi bateriscj che a sunavin in mût sfalsât).

In tai agns modernis, daspò de publicazion dal disc The Power to Believe (2003), Fripp al à tirât sù une clape caraterizâde de diciture de "bestie a siet o vot cjâfs": une formazion monumentâl cun trê bateriscj in prime rie in scene, che a àn dât dret un spetacol di pura potence in turnê fin tal 2021, an de fin definitive des oparis dal grup.

Carateristichis musicâlis

[cambie | modifiche il codiç]

Il sun dai King Crimson al è une continuous evoluzion, caraterizât di:

  • L'ûs dal Mellotron: Un storic strument a tastiere che al doprave bande regjistrâde par fâ sunâ flauts e violins in mût dret scûr.
  • La distorsion e i "Frippertronics": Svilupâts di Robert Fripp, un sisteme di loops di nastri par creâ sbeletâts e tasis di risonancis infinitis.
  • Tescj artistics: In principi par dret curâts di Peter Sinfield (leâts a las flabis, al fantasy e a la filosofie) e plui tart di Richard Palmer-James e Adrian Belew.

Discografie essenziâl

[cambie | modifiche il codiç]
  • In the Court of the Crimson King (1969)
  • In the Wake of Poseidon (1970)
  • Lizard (1970)
  • Islands (1971)
  • Larks' Tongues in Aspic (1973)
  • Starless and Bible Black (1974)
  • Red (1974)
  • Discipline (1981)
  • Beat (1982)
  • Three of a Perfect Pair (1984)
  • THRAK (1995)
  • The ConstruKction of Light (2000)
  • The Power to Believe (2003)

Vôs correladis

[cambie | modifiche il codiç]

Bibliografie

[cambie | modifiche il codiç]
  • Smith, Sid, In the Court of King Crimson: An Observation over 50 Years, Declan Merwood, 2019.
  • Fripp, Robert, The DGM Diaries, Discipline Global Mobile, 2020.